O apariţie inedită la Editura Arhiepiscopală a Dunării de Jos este volumul „Artă şi ceremonial la mesele Regale“, proiect editorial realizat în colaborare cu Muzeul Naţional „Peleş“ şi Muzeul Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii de la Dunărea de Jos. Volumul este coordonat de dr. Narcis Dorin Ion, director general al Muzeului Naţional „Peleş“, care deschide cartea cu un Cuvânt înainte din care aflăm aspecte interesante despre tradiţia, în materie de artă culinară şi ceremonial, la mesele din casele domneşti de odinioară.
Autorul porneşte de la informaţiile din „Condica lui Gheorgachi“ (1762), o adevărată sinteză de ceremonial, şi îşi concentrează atenţia, îndeosebi, pe două surse: cea din Țara Românească ‑ „Învăţăturile Sfântului Neagoe Basarab către fiul său Teodosie“, unde într‑un capitol special ne învaţă şi pe noi astăzi „Cum se cade domnilor să şază la masă şi cum vor mânca şi vor bea“. Pentru zona Moldovei sunt explorate informaţiile din volumul „Descrierea Moldovei“, al eruditului cărturar şi savant Dimitrie Cantemir.
Aflăm că ceea ce se face astăzi destul de banal şi precipitat, anume, aşezatul la masă, în vremea înaintaşilor noştri, graba şi non‑conformismul erau înfrânate prin buna rânduială şi buna cuviinţă. Autorul volumului ne informează că, în ziua de astăzi, bunele maniere şi frumoasele tradiţii, în materie de ospitalitate şi artă culinară de la curţile voievodale sunt preluate şi continuate de „Casa Regală“. În 1875, ceremonialul de la Curtea Regală a fost legiferat şi se baza pe reguli şi obiceiuri folosite la curţile Voievozilor români, moştenitori ai culturii, spiritualităţii şi tradiţiei bizantine.
Cititorul este frapat de rigoarea cu care se respectau protocolul şi blazonul, iar ceremonialul pregătirii bucatelor şi al aşezării la masa regală sunt adevărată artă. De pildă, în vremea lui Carol I, „protocolul Casei Regale era strict şi riguros, luând forme mai democratice în perioada succesorului său, Regele Ferdinand“.
Potrivit protocolului regal, care ar putea fi valabil şi pentru noi, astăzi, micul dejun era la ora 9.00, şi se serveau: cafea cu lapte sau ceai, pâine prăjită sau franzeluţe, unt, miere sau marmeladă, fructe.
Prânzul începea întotdeauna la ora 13.00, iar ora trebuia respectată cu stricteţe. Când gongul anunţa ora mesei, „toţi cei prezenţi aşteptau ca regele să se aşeze primul, iar la plecare toată lumea se ridica atunci când regele părăsea masa. Nu era indicat să se ridice cineva în timpul mesei, în prezenţa regală, nimeni nu putea începe un nou fel de mâncare înaintea suveranului“, reţinem din amintitul volum.
La ora 17.00, Regele lua ceaiul cu Regina, iar la ora 20.00, era servită cina, unde, de multe ori, participau şi oaspeţii apropiaţi ai familiei regale.
Expresia şi atitudinea „am mâncat ca un rege“ erau străine Regelui Carol I. Masa era formată din legume şi fructe, când nu prefera carnea de vită şi viţel, vânatul.
Pentru că Regii României au venit în câteva rânduri la Galaţi, sunt şi unele referinţe despre croazierele şi modul cum se lua masa pe Dunăre, pe vapor. „Într‑un cadru rustic, la «pescărie», într‑un chioşc foarte original decorat cu plase, năvoade şi nuferi. Se serveau ciorbă pescărească, icre negre şi crap la proţap. Protocolul era foarte relaxat. Uneori erau organizate mese oficiale pe iaht…“
Este trecută în revistă şi atmosfera de la seratele dansante, unde pe lângă ospitalitatea şi tinereţea invitaţilor, în anul 1885, Regina Elisabeta a cerut ca la balul curţii, doamnele să îmbrace frumosul costum ţărănesc, cu ie şi catrinţă, „pentru a fi originale şi pentru a‑şi demonstra patriotismul“.
Pe lângă aceste reguli valabile şi astăzi, volumul are informaţii despre obiectele din colecţiile de artă de la Muzeul Naţional „Peleş“, servicii de masă din argint şi porţelan, adevărate „Comori ale Peleşului“, realizate în atelierele celebre din Europa amintitei perioade.
Maria Stanciu
FacebookContact